top of page
Succesiuni.jpg

Succession procedure

Prin succesiune se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în ființă.

Procedura succesorală notarială se poate deschide numai în baza certificatului de deces. Hotărârea judecătorească de declarare a mortții unei persoane nu poate înlocui certificatul de deces, fiind obligatorie obţinerea acestuia de la autorităţile competente.

Certificatul de deces trebuie să conţină elementele esenţiale pentru dezbaterea succesiunii, cum sunt: numele şi prenumele defunctului, data completă a decesului (ziua, luna şi anul), precum şi ultimul domiciliu al acestuia.

Pentru cetățenii români decedaţi în străinătate, dar care au avut ultimul domiciliu în România, precum şi pentru cetăţenii români care au decedat în străinătate, dar care au avut ultimul domiciliu/reşedinţa în străinătate, certificatul de deces va fi emis de autoritatea română, după transcrierea actului de deces emis de autoritatea străină.

 

PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE

Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim. După primirea cererii, însoţită obligatoriu de certificatul de deces, notarul public va proceda la verificarea competenţei sale şi va solicita de la Camera Notarilor Publici certificatul de evidenţă succesorală. După primirea de la Camera Notarilor Publici a certificatului de evidenţă succesorală, notarul public va aplica pe cerere o rezoluţie cu următorul conţinut:

- Data primirii cererii;

- Termenul acordat pentru dezbatere (se va menţiona data şi ora);

  • Pentru succesibilul prezent se va menţiona faptul că termenul este în cunoştinţă;

  • Pentru succesibilul absent se va dispune citarea;

La termenul fixat, succesibilii se vor prezenta cu actele indicate de notar şi cu doi martori;

La rubrica referat, notarul va menţiona toate documentele lipsă pentru soluţionarea cauzei (certificat de atestare fiscală, acte de proprietate, acte de stare civilă, testament, etc), precum şi certificatele pe care le va obţine de la Registrele electronice cu incidenţă în procedura succesorală respectivă.

 

Se poate adresa cererea de deschidere a succesiunii la oricare birou notarial?

Regula generală este că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.

În procedura succesorală notarială, competenţa revine notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. Ca excepţie, competenţa teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.

 

În cazul în care ultimul domiciliu nu este în România, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un bun imobil.

În cazul în care ultimul domiciliu nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe bunuri mobile.

 

Opţiunea moştenitorilor de a accepta sau nu moştenirea

Patrimoniul succesoral se transmite moştenitorilor defunctului, la data deschiderii moştenirii, pentru fiecare dintre aceştia născându-se un drept de opţiune succesorală.

Actul de opţiune succesorală se manifestă printr-o declaraţie dată în faţa notarului public şi autentificată de acesta, prin care titularul dreptului de opţiune are posibilitatea de alegere între a accepta sau a renunţa la moştenire. Dreptul de opţiune se poate exercita într-un termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Pentru informarea terţilor, declaraţia autentică de opţiune succesorală se va înscrie, de către notarul public, în Registrul naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale.

 

Se poate reveni asupra declaraţiei de renunţare la moştenire?

Da, cu condiţia ca revocarea renunţării să se facă în termenul de opţiune de un an, şi numai dacă moştenirea nu a fost deja acceptată de un alt succesibil cu vocaţie la succesiune.

Natura succesiunii

Notarul public va indica că succesiunea este, după caz:

  • legală;

  • testamentară;

  • legală şi testamentară.

Masa succesorală se compune atât din activul succesoral cât şi din pasivul succesoral.

Activul succesoral include:

  1. bunuri mobile, printre care enumerăm sumele şi/sau valorile depuse la instituţiile financiare, ce sunt consemnate pe numele defunctului, titlurile de valoare, creanţele care sunt dovedite cu documente ca aparţin defunctului, drepturile patrimoniale de autor şi/sau, după caz, toate celelalte drepturi conexe, chiar dacă nu sunt evaluabile în bani, orice alte valori deţinute de defunct..

  2. bunuri imobile, situație in care se va menţiona dreptul de proprietate exclusivă sau pe cote-părţi asupra bunurilor imobile ce au aparţinut defunctului. Notarul public va solicita următoarele documente: certificatul de atestare fiscală pentru fiecare imobil cuprins în masa succesorală şi extrasul de carte funciară pentru informare.

 

Pasivul succesoral include:

    • datoriile fiscale rezultate din certificatul de atestare fiscală;

    • toate obligaţiile transmisibile şi rezultate din răspunderea civilă delictuală sau din contracte încheiate de defunct în timpul vieţii (de exemplu: rentă, întreţinerea, promisiunea de a cumpăra, etc.);

    • orice alte datorii dovedite.

Taxele succesiunii

Pentru înscrierea proprietăţii dobândite prin succesiune în Cartea Funciară şi aplicarea impozitului asupra succesiunii, se va preciza evaluarea imobilului sau a cotei din acesta, calculată în baza grilelor notariale.

In situatia succesiunilor dezbatute in termenul de 2 ani de la data desului, mostenitorii vor beneficia de scutirea de impozit.

 

Aspecte procedurale privind întocmirea partajului succesoral:

  1. obiectul partajului îl poate constitui numai un bun deţinut de către moştenitori în integralitatea sa, dobândit prin succesiunea dezbătută;

  2. la încheierea actului de partaj trebuie să fie prezenţi toţi moştenitorii consemnaţi în certificatul de moştenitor, iar aceştia să fie de acord cu împărţirea bunurilor;

3, partajul se poate face prin atribuirea bunurilor în natură sau prin echivalent

4. partajul în cadrul căruia un copartajant primeşte unul sau mai multe bunuri, iar altuia nu i se atribuie nici un bun, nici în natură, nici prin echivalent, are natura juridică a unei donaţii.

bottom of page